Asa a fost in Corsica, reloaded…

Corsica ep 2

 

…Ne-am intors in Calvi si ne-am dus direct la centrul de presa, pentru a face pozele portret pentru ERC. Dupa care avem 2ore libere inainte de startul festiv… Mergem in service, stam de vorba cu baietii de la asistenta si ne tot uitam pe cer care devine deloc prietenos… E clar, vine ploaia. Marco se mai gandeste daca sa-si respecte “promisiunea” facuta dupa Azore si anume daca mai sta sau …pleaca acasa… Incepem sa ne interesam cand si in ce mod avem voie sa taiem cauciucurile si aflam cu stupoare ca avem voie doar cand conducerea cursei decide acest lucru si ca in WRC, unde se aplica regula aceasta de ceva vreme, n-au dat voie decat o singura data cand pe probe erau adevarate … rauri… Hm, nu suna deloc promitator, dar in fine vom vedea ce facem nu eram singurii care aveam aceasta problema mai erau vreo 50 de echipaje in aceeasi situatie… La startul festiv (dat dintr-o piateta de pe faleza, langa zidurile vechii cetati), lume si nu prea,vreo cateva sute de persoane… Ne-am intretinut in…engleza cu moderatorul pret de cateva vorbe, le-am spus cat de ospitalieri sint si cat de fericiti sintem ca luam startul acolo, ca incercam marea cu degetul la “echipe” cu NRA si gata… Si toate astea cu un ochi la cer.. Predam Mistu lui Varu’ Nicu si mergem la cina, la un restaurant, cea mai buna varianta pret/calitate (conform recomandarilor). Demult nu am mancat asa de …prost (sau fara gust)! Daca era Edi acolo, clar abandona inainte de start… Terminam cina, il consolam pe Dorin, care cu efort a luat 4-5 inghitituri din pastele comandate si mergem la somn. Afara incepe jocul cerului cu nervii nostri, 30min de poaie torentiala+10min de sperante si tot asa toata noaptea… Masinile urmau sa fie bagate in parcul inchis dimineata, in ordinea startului… Adica noi pe la 7:00, asa incat am decis sa alegem aceleasi compozitie de cauciucuri ca si Boufier (din echipa caruia aveam informatii via Stefano-ex TMS), asta a insemnat 4 soft pe masina si 2 hard rezerva…

Ma trezesc pe la 5:45 si aud …liniste, asta insemna ca nu mai ploua… Dupa 10 in il aud pe Marco vorbind la telefon (si el deobicei nu are probleme cu somnul…) si aflu repede subiectul: “avem voie sa taiem caucicurile ?” si vine si raspunsul, NU… hm se anunta o zi interesanta… In fine, plecam la start, unde in minutele dinaintea plecarii am “socializat” cu cei din ‘jurul” nostru, si toata lumea avea aceeasi intrebare, cat de ude sint probele…? Din pacate nu avea nimeni raspunsul si oricum nu mai puteam face nimic caci nu mai aveam service.. Am plecat spre prima proba, iar p edrum imi tot repetam “strategia”, ca trebuie sa avem grija si obligatoriu trebuie sa terminam… Simplu…

Ajungem la PS1 dupa ce in prealabil am incalzit cauciucurile (dar nu exagerat, ca erau Soft-uri nu cumva sa se supraincalzeasca…), facem presiunea in ele, ne imbracam si gata de start… Luam startul pe acel asfalt facut din petece si incepem: 2, 3, 3!, 2+ samd… Masina aluneca iar eu sigur nu vroiam asta…Fapt pentru care fac prima greseala, adica incep sa stau cu stangul pe frana ca s-o linistesc si asta nu e bine, caci dupa 12-13 km simt ca franele mele incep sa dea semne de oboseala.. Nu-i nimic im spun. ca ajungem pe partea rapida a probei si se vor raci, asa se si intampla… Doar ca de acolo incolo ritmul a fost unul de “transport” caci franam din timp si nu mai atingeam frana cu stangul… Nu e ok, simt ca pierdem mult prea mult timp dar nu ma simt in stare sa merg tare fara stangul pe frana pe un traseu cu doua treceri si cu cauciucuri care aluneca din ce in ce mai tare… Vin si ultimii kilometri, cei cu cele mai multe ruperi de ritm si capcane… Orice greseala ne-ar fi facut marinari, caci in stanga era marea.. Ajungem in STOP, asta dupa ce ratez Sosirea, oprim cumva in dreptul oficialilor mirati de impetuozitatea nostra si-mi zic ca in ritmul asta avem ceva sanse sa terminam, dar nu vor fi multi dupa noi… Ma uit la timpi si Marco ne-a dat 1 sec/km iar primul de la Production (Bonnefis) 5sec/km… Macar la a aprecia cat de lenti am fost sint bun… Plecam mai departe, nu de alta dar franele mai aveau putin si luau foc si incep sa ma gandesc “totusi de ce aluneca asa tare cauciucurile??”

Oprim dupa cativa kilometri, ne punem castile in spate si-l rog pe Sebi sa faca presiunea in roti si avem primul raspuns, pe care-l anticipam si speram de fapt… Fata avea peste 2,8 atm (atata arata max manometrul…!) iar spatele 2,7atm… Deci am primit o a doua lectie… De acolo incolo am incalzit cauciucurile inainte de proba in asa fel incat ajungeam …obosit in start…

Mergem spre PS2 cale de 60km, alimentam si ne indreptam spre start…

Cauciucurile calde, noi pregatiti, doar ca urma proba cu “poteca de capre”, hm, nu eram foarte vesel… Plecam, un pic prudenti pe primi 7-8 km, mai corectam dictarea dar sa zicem ca ritmul era rezonabil… Asta pana ajungem la poteca, iar de acolo incolo lucrurile se schimba, adica ritmul nostru sau mai precis al meu se schimba… si nu in sens pozitiv ci dimpotriva am inceput sa mergem incet sau …foarte incet… La un moment dat dupa approx 2km, intre doua corecturi de viraje constat ca masina nu mai merge cursiv si gandul imi fuge la problemele pe care le-am avut la Timisoara… Si tot cugetand eu la asta (ca timp aveam suficient…) imi dau seama care e problema… Adica problema era ca ALS-ul merge 6 sec dupa ultima accelerare dupa care se opreste, iar senzatia este ca ai ramas fara turbina. Ei asta era problema “tehnica” pe care ca un fin pilot am simtit-o, neaccelerand pret de 6 sec sau mai mult nu mai mergea ALS-ul… Pentru ca nimeni nu s-a gandit vreo data ca la un concurs de mers tare cu masina poti sa nu accelerezi pret de 6sec…Decid sa opresc ALS-ul macar sa nu ne incurcam unul pe celalat, nu de alta dar mai aveam vreo 2 km pe “poteca” si veneau si ‘podurile” unde sigur nu mergeam decat full…brake.. Trecem cumva de portiunea cu pricina, scapam si de ultimul din cele trei sate si incepe partea de coborare unde iarasi “excelam” in prudenta si sintem mai mult pe frana decat pe acceleratie… Dar macar facem corecturile pt trecerea urmatoare… Si-mi dau seama ce bine au facut oficialii ordinea de start, pentru ca din spate inca nu vine nimeni… Palida consolare… Ajungem jos si gata… Plecam spre service si pe drum incep sa ma gandesc ”obiectiv obiectiv, dar cu mersul cum ramane?” Si decid ca ar fi bine sa ne revizuim ritmul si ca prudenta nu insemna mersul in relanti oricum as imbraca-o… Ajungem in service, facem masina un pic mai tare si plecam spre PS3… PS3 era cea cu virajele “compuse” adica cea la care am convenit ca dicatrea e cam aiurea… Macar stiam la ce sa ma astept… Poate de aceea luam startul altfel setati si senzatia dupa 1km era ca e altcineva in masina… Ritmul mai bun si mai sigur, simteam masina mai ok (insemna ca setup-ul suspensiei era mai ok), iar Sebi parca atat astepta ca sa fie perfect… Dicta, scria, si totul era asa cum ar fi trebuit sa fie…! Si cel mai important era ca incepea sa ne …placa Iesim din sat, urcam, ajungem in varf, trecem placut de intersectia capcana, incepe coborarea pe inevitabila “poteca” dar acum ritmul e ok si noi “functionam” in parametri… Trecem de “biserica” (trei viraje dreapta de doi unul in altul) fara spectacol dar nu incet, facem ultimi trei kilometri si ajungem la sosire… Sau asa mi s-a parut mie, care inca aveam in minte franarea de urgenta facuta cu “maiestrie” in Stopul de la PS1… Asa incat dupa ce trecem de steagurile de Sosire, scot masina pe liber si o las sa “curga” spre Stop… Moment in care-l aud pe Sebi spunandu-mi “dulce”,de doua ori: “ce faci Bogdan?” Si-mi dau seama intr-un tarziu ca de fapt ca ceea ce mi s-a parut a fi Sosirea era doar presemnalizarea ei si ca de fapt tocmai treceam la pas prin …Sosire… Pana in Stop am incercat sa-i explic lui Sebi ca-mi pare rau si ca la cum am pierdut minute pe celelalte probe ce mai conteaza 10 sec si cumva am reusit sa-l fac sa nu plece acasa (cred ca si distanta dintre Corsica si tara a avut un rol…) Ajungem in Stopul adevarat si vedem ca Marco, liderul plutonului 2 din Production ne-a dat 9 sec, deci sa zicem ca am fost pe acolo… Am uitat sa va spun ca noi eram printre putinele masini la start cu doar doua treceri la recunoasteri…

Plecam spre PS4, iar pe etapa decidem ca cele 2 rezerve “hard” sa le punem pe fata (pe masina eram cu 4 soft-uri) si iata-ne intrati si in concursul de schimbat roti, caci etapele erau stranse si trebuia sa ne miscam repede si sa nu scapam masina de cric…

Ajungem pa PS4, incalzim cauciucurile cat putem de bine, ne bucuram de fanii care ne asteptau pe drum inainte de start vazandu-ne cu cata abilitate incalzeam rotile… Cand ajungem in dreptul respectivilor vedem ca, fani fani, dar nu se dau la o parte si mai mult aveau si ecusoane atarnate de gat… Ne-am dat seama ca gesturile lor nu erau de sustinere ci dimpotriva erau de …interzicere a manevrelor de incalzire si uite asa se vede una din masina si alta e realitatea… Le spunem un “escuzemoa” promitem ca nu mai facem si ne pregatim de start…

Luam startul pe proba, incercam sa pastram ritmul de pe PS3 si totul pare ok, inclusiv coborarea pe invariabila “poteca” si ajungem repede la sosire, trecem lansati (invatam repede ) si gata proba, deh, asta avea numai 14 km… Ajungem in Stop si vedem ca eram sefi de la grupa mica si ca Orszak (liderul campionatului la Production) ne-a da,t cu un Evo9 R4, 1sec/km… Si ei foloseau alte cauciucuri… Nu e rau, ba chiar as fi putut sa ma declar multumit…

Plecam spre regrupare cu o alta stare de spirit… Odata ajunsi, il vedem pe Consani (unul dintre componentii echipei Team Renault Sport) cu o roata rupta si mecanicii care dadeau din cap ceva de genul “nu putem face nimic…” Asta insemna ca la acel moment NRA trecea pe locul 1 in clasamentul pe echipe… Nu era rau deloc, dar mai aveam 1 zi si ceva pana la sfarsit… Iesim din regrupare si plecam la service, aerisim franele, si decidem sa montam proiectoarele pt ca pe PS6 ( PS2reloaded) daca se intarzie cu 10-15min startul, prindem noapte… Dar pana la PS6 mai aveam PS 5 (Ps3 reloaded)… Plecam tot pe 4 “softuri” si 2 “hard” in masina… Alegerea se dovedeste a fi una inspirata pentru ca aproape de start incepe sa ploua… Ajungem in CO si vedem ca startul era oprit si in scurt timp aflam si motivul… Bertelli, fiul “Prada” iesise afara (nu prea tare) dar luase foc iarba de sub masina si a plecat masina de pompieri din start, asa deci aveam de stat cateva minute bune… Pe masura ce se scurgea timpul, pilotii din fata si nu numai, incep sa ceara anularea probei si deplasarea pe etapa, asta din ratiuni de securitatea (trecusera deja 20 min de neutralizare…) Motivul invocat era unul corect, dar de fapt pe ei ii deranja cel mai mult faptul ca nu aveau proiectoarele montate si orice intarziere ii facea sa prinda noaptea pe proba urmatoare… Plecam pe etapa, ne indreptam spre PS6 schimbam iarasi cauciucurile, pe fata punem “hard” (deja eram experti in schimbatul rotilor…), trecem pe langa cativa “colegi” care schimbau la randul lor cauciucurile doar ca ei o faceau cu ajutorul unor …elevatoare din cateva service-uri aflate pe traseu …!!! Interesant cum ne agitam noi (si Marco cu finul care schimbau 2 roti in 4 min… ) si ce solutie au gasit altii…

Ajungem aproape de CO la PS6 si incepem sa ne minunam de cum au aparut proiectoarele pe capota unor concurenti care nu le aveau montate… Si iarasi am mai inteles ca daca iti doresti cu adevarat ceva s-ar putea sa ti se intample, caci alta explicatie nu aveam…

Inainte de start imi spun ca si daca la prima trecere am mers prost, acum chiar noapte fiind, ar trebui sa schimb abordarea… Usor de zis mai greu (sau poate costisitor..) de facut… In fine luam startul mult mai increzator in ce aveam de facut, ritmul mult mai bun decat la prima trecere, doar ca dupa approx 6 km trebuie sa aprindem farurile… cat de mult au contat cele 15-20 min intarziate/neutralizate in startul de la PS5…! Continuam cu un ritm bun pana incepe “poteca de capre” moment in care Sebi imi spune “cred ca am luat foc…” Ma uit la el si sintem gata gata sa ratam prima capcana de pe poteca… Am gestionat cumva momentul si ne dam seama ca de fapt nu era fum ci erau aburi, probabil niste antigel ajunsese pe evacuare… Mergem mai departe pe “poteca” si undeva la mijlocul ei ritmul devenise prea agresiv pentru o proba de noapte, si a a trebuit sa ne temperam cumva, nu de alta dar aveam doua optiuni, fie bateam proba (nu cred…), fie ieseam afara (foarte probabil…). Trecem si de ultimul sat, facem si cei 8 km de coborare, trecem de Sosire si ne oprim in Stop… Nu stam sa ne uitam prea mult la timpi, vad ca iarasi eram primi de la “grupa mica” si ca am reusit sa-i “returnam” lui Marco 1sec/km si ca Orszak ne-a dat 1,3 sec/km, el pe lumina si noi pe noapte… El pe Michelin si noi pe Dmack… De data asta eram chiar multumit! Si Sebi la fel Dupa care am luat startul si pe ultima “proba”, etapa spre Ajaccio.. Am plecat in spatele lui Vizin-Subaru R4 si a unui francez cu un Clio (Guglielmi) care pe cuvant ca mergeau de parca aveau dictare… Am mers asa pret de peste 100km, iar ritmul era atat de rapid incat la un moment dat m-am gandit ca singura solutie de a ramane in plasa lor este sa pornesc ALS-ul…! Am ajuns repede la Ajaccio am lasat masina in parcul inchis si la nani…

Dimineata, micul dejun si la start… Plecam spre service, verifica baietii masina, totul e ok, ne punem pe 4 “softuri” si doua “hard” de rezerva si ne pregatim de un alt hop, PS7 o alta proba de care eram aproape convinsi ca n-avem cum sa scapam… Plecam spre ea, ne incalzim bine cauciucurile, facem presiunea si iata-ne la CO… Pe linia de start aveam doua sentimente contradictorii, unul era sa mentinem ritmul de pe ultimele probe de ieri, mai ales de pe cea de noapte, iar celalat era sentimentul nascut la recunoasteri, adica cel de hiperprecautie… Tinand cont si de abandonul lui Consani si implicit tercerea NRA in fata celor de la Team Renaul Sport, am ales varianta precautiei… Si am mers cat se poate de prost!! Proba era alunecoasa pentru ca era umeda/uda dupa ploaie si lipsa de aderenta coroborata cu dorinta de a ajunge la capat ne-au facut sa mergem cum e mai rau… Adica incet, nesigur cea ce a insemnat corecturi de dictare, mers prost si la vedere… Ajungem cumva la Stop si am deja un deja vu… Ma uit cu coada ochiului la timpul lui Marco si vad ca ne-a dat 40sec pe 17 km…!!!! fain… ne-am intors de unde am plecat… si-mi vine in cap vorba aia “cu tine nu sintem mai multi, sintem numai mai prosti…” Si brusc ne dispare un obiectiv si anume acela de a veni in spatele lui Marco si asta pt ca si Vizin ne-a dat vreo 12 sec… Plecam spre PS 8, intram in regrupare stam un pic de povesti cu Marco, ne facem calcule si decid ca trebuie doar sa ajungem la finish… Eram pe 25 in general, 7 la production si cel mai important pe 1 la echipe! Plecam linistiti, pe Ps8, merge safe dar nu prost, dictarea e ok si sintem mutumiti… Marco e la 1 sec/km in fata, dar a abandonat Sanchez cel cu Evo X galben, singurul pe care puteam sa-l atacam… Si asa am urcat pe 6 la production… Ne “transportam” pe PS9 si ajungem in service si aproape ca ne si vedeam la “mal”… Ne uitam la clasamente si vedem ca Ayme cu Evo 9 venise la doar 8 sec in spatele nostru… Si brusc am gasit motiv sa mergem mai repede pe PS10 (PS7 reloaded)… Si orgoliul meu de pilot se bucura, pentru ca sigur nu-mi placuse ritmul de la prima trecere… Ne punem pe aceeasi combinatie de cauciucuri “soft” pe masina, “hard” de rezerva si ajungem la start… Plecam mult mai hotarati, simt ca rimtul e ok, nu ma mai deranjeaza nici podurile mai inguste decat masina (de aveam senzatia ca n-am cum sa incap si eu si Sebi in acelasi timp…) nu ma mai deranjeaza nici macar perspectiva “sufrageriilor” din ultimul sat, si ce daca e ud si noroi pe ultimi kilometri, facem ultimul “dreapta 1” din Sosire cu frana de mana si ajungem in Stop… Ma uit la timp si vad ca veniseram pe 17km mai bine cu 40 sec fata de prima trecere, in conditiile in care proba era mai noroioasa si putin mai uda… Clar ca undeva (eu) aveam o problema…!!! De analizat   In fine, plecam spre ultima proba si cand ma gandeam ca nu se mai poate intampla nimic, aud un zgomot la trenul spate… Imi spun ca iarasi a intrat o piatra la discul de frana, convins fiind ca se va rezolva… Dar zgomotul incepe sa creasca ca intensitate, iar dupa cativa km decidem sa ne oprim. Ridicam masina pe cric, ne uitam la roata dreapta spate de unde parea sa vina zgomotul, dar nu vedem nimc… Plecam, zgomotul persista si din pacate realizam ca nu vine de la discurile de frana ci de la diferentialul spate…. Si noi mai aveam vreo 20km de etapa, ultima proba, de 24km si etapa de 33km pana in service… Se aude si inevitabila trosnitura cand cedeaza carcasa diferentialuui spate, iar de acolo incolo e doar o chestiune de…km pana ramanem doar cu “fatza”… Si mai aveam l0 km pana proba si tot restul! Ajungem la regrupare, imi vede Marco fatza si ma intreaba din prima “ce s-a intamplat?” Ii spun, se “bucura” si el, dar tot n-aveam ce face… Ii spun lui Ayme, care pleca dupa noi, ca am probleme, sa nu forteze (era la 11sec de noi) si sa-si aprinda farurile… Se uita putin surprins la noi si imi multumeste… Iesim din regrupare si parcurgem in regim de “dus ouale” etapa pana la proba… Ajungem in start si plecam pe proba, ca bunica la semafor, in “admiratia spectatorilor”…! Plec cu gandul sa schimb cat mai putin vitezele si cand trebuie sa o fac, o fac cu ‘spritz” pe stilul soferilor de Saviem din ani ‘80… Dar asta inseamna ca nu prea mai aveam loc de nici o greseala cat de mica, pentru ca nu mai aveam motorul sa ma ajute in caz de ceva… Basca ca nu mai mergeam nici cu stangul pe frana… Plecam, cum spuneam si dupa cateva viraje reusesc sa gasesc un ritm ok, si, cel mai important incep sa cred ca avem sanse sa ajungem pana la final… Trecem de kilometrul 10km totul e ok , mergem cursiv si masina curge… Trecem si de ultimul sat (km 18) si incepem ultima coborare, dar diferentialul da semne ca se cam satura si ce e mai rau se simte cum masina incepe sa se incalzeasca … Inca 6km ma rog eu… Si cand mai avem 1km pana la sosire, zgomotul devine atat de puternic, incat abia il mai aud pe Sebi… Dar sincer asta conta mai putin, tot ce-mi doream era sa ajungem la final… trecem linia de sosire cu un zgomot pe care sint convins ca nu l-au mai auzit de mult francezii… Oprim in Stop si clar primul gand pe care-l avem amandoi este ca nu mai plecam de acolo… Dau a-ntaia si masina nu vrea… “Inchid” aproape de tot diferentialul central si reusim sa plecam, uff… Dupa vreo 300m, trebie sa oprim intr-o intersectie in T, pentru a intra in drumul national, moment in care se aude o trosnitura puternica si masina se opreste brusc… Si-mi zic ca s-a cam terminat povestea… Inchid complet diferentialul central si accelerez cu speranta ca cel care va ceda va fi “spatele” si nu “centralul”… Si Dumnezeu ne asculta rugaciunea si plecam! “Centralul” a castigat, mergem doar cu “fatza” si ne miscam… Mai aveam 33km de etapa, aglomerata si plina de sensuri giratorii pe ultimi 5-6km… Ei la aceste giratorii am incercat sa gasim studii de traiectorii ale francezilor si sa incercam sa trecem prin ele in asa fel incat sa nu trebuiasca sa oprim masina sau cel putin nu prea des… Ceea ce reusim cu cateva exceptii… Ne apropiem incet incet de service… La vreo 1km de acesta incepea sa ne arda din nou de glume… Ajungem in service-ul de final (10min) si Varu Nicu si TM Sport simt nevoia sa le demonstreze francezilor cum se schimba un diferential spate in 8min… Iar francezilor nu le ramane decat sa-i …aplaude !! Plecam spre parcul inchis din fata primariei din Ajaccio, cu ultimi 2km facuti pe contrasens, centrul fiind blocat din cauza …raliului… Bagam Mitsu in „parc fermme” pe o ploaie torentiala, aparuta din senin, si-mi amintesc ca la scoala primara, am invatat ;a geogrsfie despre clima mediteraneana,… doar ca nu-mi mai aduceam aminte ce… acum stiu…

Si pe cand sa iesim din parc MC-ul isi aduce aminte ca a uitat sa ne urce si pe noi pe podium si ne cheama inapoi… ne intoarcem, tot prin ploaie, dar ce mai conta…

… A MERITAT

Locul 19 la general, 7 la Production si 1cu Napoca Rally Academy !!

..si Marco pe 16 in general, 4 la Production si tot 1 cu NRA… Capo tot Capo…

…forza NRA