Mai 23, 2013
admin
Comentariile sunt închise pentru Asa a fost in Corsica…

Asa a fost in Corsica…

Episodul 1

Drumul dus+recunoasterile

Duminica plecarea, echipajele erau formate, Pulpea-Itu si Tempestini-Marisca,… Cu un avans de 5 ore in favoarea primilor, am ajuns luni pe “insula frumusetii”, asta dupa o calatorie cu masina de 14 ore, cu o pauza de o noapte in zona care la consacrat pe Marco-Treviso :)

Luni seara cazare intr-un “resort” din Ajaccio, o cazare pe stilul Jupiter-anii ‘75-’77, adica o afacere din care sau scos banii de vreo 5-6 ori si in care singura investitie in ultimii 30 ani a fost in…gazon+palmieri… Dorin si Sebi erau pe prispa si ne asteptau aproape iritati de multimea de explicatii de care am avut nevoie pt a gasi locatia… deh doi “piloti…” :)

Marti dimineata, bagajele dupa noi si incepem recunoasterile- prima proba, PS9. Primi 3km pe stilul romanesc (ce e asa greu in Corsica asta??) dupa care lucrurile incep sa se schimbe (radical) si schimbate au…ramas… :) …coborare, drumul lat cat Mitsu sau nici macar, capcane, 2plin, nu nu, 2 lung stai, cu atentie, dar daca asta e “cu atentie” cat e celalalt “2 cu atentie”??? si tot felul de intrebari din acestea deloc istete… la un moment dat nu aveam altceva in dictare decat 2-capcana-atentie-2-capcana-1 plin etc, asta pret de 24 km adica 45min de dictare!! Clar dupa primi 5-7 km eram cam satul de stilul asta, adica a treia urma sa o schimbam pe la kilometrul 10-11, not to funny… Si era abia prima proba pe care o scriam… Ne intoarcem la a doua trecere pe PS9, pe o scurtatura care ne scoate in primii 3 km de proba, ceea ce insemna ca ne-am intors pe contrasens!!! dar mai erau vreo 30 ca noi asa incat oficialii nu au spus nimic… De fapt acolo ne-am dat sema cat de “elastic “ era privit regulamentul de catre o parte din “colegii” de cursa, dar asta este un alt subiect…

Urmeaza a doua proba la recunoasteri-PS8, in aceeasi nota pe care o stiam deja… Dictarea mai ok, ne-am repliat repede… doar ca pe la km 18 ratam o intersectie si scriem ultimii 7km pt…posteritate, ca eram pe un alt drum… Ne dam seama (Sebi, cine altul??) ne intoarcem si ne continuam dictarea din intersectai cu pricina in directia buna, ajungem jos la vreo 45-50 min dupa Marco care intre timp alertase toata lista de inscrisi cu intrebarea “n-ati vazut cealalta masina de Romania??”-uite asa ne-am facut cunoscuti acolo :) …si Capo care credea ca la pierdut pe Marisca “talibanul”… :)

Si vine ultima proba a zilei 1 de recunoasteri-PS7 drumul cam sinuos chiar si pentru Corsica, cu treceri pe niste podete de biciclisti, ma simteam ca pe un traseu pregatit pt “Clujul pedaleaza”… Verificam de vreo 3-4 ori daca sintem pe drumul corect, constatam ca da si ajungem la concluzia ca am scris degeaba PS8 si 9, ca daca asa arata PS7, de asta n-avem cum sa trecem, ca Mitsu nu incape pe podurile alea “pietonale” asa incat puteam sa facem o economie de timp si sa nu mai scriem celelalte probe… In fine cand ajungem cu traseul printre „camara” si gradina de zarzavat a satenilor de nu stiu unde si asta pret de 2km de cate trei ori, ne dam seama ca ar fi bine sa fim foarte “atenti” :) ca altfel ne facem un “flotant” in sufrageria cuiva de pe acolo… Ultimi 4 km pe un asfalt “macadamizat” asta ca sa fie tot tacamul, asa incat concluzia ca nu avem cum sa scapam de PS7 se impune… Facem si verificarea si concluzia de mai devreme persista, asta e…

Ne terminam “victoriosi” ziua si ne indrepatam spre Corte, un orasel cat un catun la noi, cu doua giratorii pe post de centru si doua internate transformate in hotel de 2 si 3 stele… Noi la cel de 2, evident… Camera doua paturi o noptiera si cam atat, ca altceva nu mai incapea… Finul (Dorin) e cel care a facut cazarile, simte nevoia sa ne incurajeze-“Nasule promit ca maine (la Calvi) ma revansez…” asa sa fie Finule :)  …iar Marco, zambind, ma intreaba: „cum a fost azi la recunoasteri ?”, nu i-am raspuns, ca nu are sens sa stricam o prietenie pentru atata… :)

Miercuri, la 7:30 dimineata, ne incepem ziua la fel, adica luam bagajele si plecam spre recunoasteri… Prima proba e PS 2, primi 9km pe stilul romanesc dupa care intram intr-un sat (inevitabil) si dupa care se termina.. drumul, intram pe o poteca de capre (configuratie +”asfalt”) si pret de 5km nu vad altceva decat stanca in stanga si prapastie in dreapta si, evident, ca in dictare intre doua “capcane” am cate un viraj… PS7 ??-Un vis frumos si aproape irealizabil… Ii spun la Sebi “hai sa vedem cum arata PS1, sa vedem daca mai are sens sa scriem restul…” Venim la verificare pe PS 2, aceeasi nota, basca ca ultimi 8km (dupa cel de-al treilea sat…) erau in coborare, adica daca scapam de toate capcanele, de “poteca de capre” si de cele trei sate, sigur ramanem fara frane…, hm…

Si vine PS 3, aceasi primi cativa km amagitori, dupa care incepe sarabanda virajelor de 1 si (max) 2 plin, cu aceleasi sate si deja “clasicele” coborari, de regula pe “poteci” si cu celebrul viraj de la biserica (unde sint facute majoritatea filmarilor de pe youtube si a pozelor)… Singura problema la aceasta proba este ca majoritatea virajelor “inchideau” sau erau facute din 2 sau 3 parti, asta insemna o dictare extrem de complicata… La final Sebi imi spune, semi iritat, ca pe proba asta o sa mergem la fel de tare pe dictare ca si “la vedere”, pentru ca asa un volum mare de informatii in dictare nu are cum sa faca sa functioneze povestea, ca si daca el imi spune tot eu n-am cum sa inteleg tot… Si are dreptate…!! Venim si la tura a doua, mai corectam/simplificam virajele pe ici pe colo, dar prea putin, ce sa fac daca aproape toate virajele inchid pe pod, dupa pod sau stanca…?? Ne uitam unul la altul si mergem mai departe…

PS 4, de 15km, una draguta, un fel de “Budesti” de la Baia Mare, doar ca mult mai virajata si mai mult la vale decat la deal, dar cu acelasi gen de…peisaj :) Dictarea mai ok, se pare ca la final de recunoasteri intram si noi in ritm… La tura a doua ne oprim la un moment dat pe un dreapta 2 mascat sa corectam un viraj, moment in care se opreste langa noi o masina. Era Delecour, care zambind ma intreaba: ”cum e? e greu nu-i asa?” Nu apuc sa-i raspund, ca stateam ingrozit sa nu cumva sa vina careva din spate si sa ne ia pe amandoi pe sus, dupa care ma relaxez si-mi dau seama ca n-are nimeni cum sa vina pret de inca 2 min, ca n-are cum sa tina pasul cu Francois care e la al 14 start aici si care a castigat o data si de cateva ori a venit pe doi… deci ii raspund zambind ca nu e greu, e…foarte greu… si plecam fiecare cu treaba lui… :) Si vine ultima proba a recunoasterilor-PS 1, cea mai “romaneasca” configuratie, rapida, putin mai lata (adica incape o masina si jumatate pe drum) doar ca primii 10km sint facuti din …petece de asfalt… asta a fost si pentru mine ca roman care credeam ca le-am vazut pe toate, in materie de “asfalt”, o surpriza! Practic drumul era facut din petece si gauri, un fel de “macadam” mai dur si mai aderent… Si aproape toate capcanele erau viraje de dreapta iar in stanga, 100m mai jos era…marea… Frumos peisaj, urata perspectiva…:)

… Si gata cu recunoasterile, ajungem la cazare, unde ne asteptau Marco si Dorin, care dupa ce ne-au asteptat ore intregi in prima zi de recunoasteri, au decis ca e mai bine pt toata lumea ca fiecare sa-si vada de treaba lui si asa a fost… Ajungem la cazarea-revansa lui Dorin din Calvi si intr-adevar era mult mai bine, o vila de vacanta cu piscina, gazon, grill, dormitoare mari, living-practic tot ce ne doream!! Doar ca afara ploua, asa ca piscina+sezlongurile si tot restul accesoriilor pentru plaja nu ne-au prea folosit, iar in vila am stat fix cat am dormit… :(

Si vine ziua de joi, ziua testelor private, ca am uitat sa va spun ca in Corsica nu era prevazut un shakedown oficial… Multumita lui Sauvignoni, co-pilotul lui Delecour, noi si inca vreo 25 de masini am avut parte, contra cost, de un shakedown privat… Macar sa luam si noi contact cu noile cauciucuri obligatorii de la 1 mai in ERC… Noi am ales DMACK, nu de alta dar multumita baietilor de la Colina am avut o oferta financiara destul de buna… Am facut trei ture a 3km fiecare, am vazut ca anvelopele sint ok, prietenoase si am mai vazut ca nu are sens sa ne gandim sa umblam la setup-ul Mitsului, nu de alta dar masina noastra era oricum cu vreo 6-7 cm mai inalta decat celelate Mitsu (R4 sau clasa 3), asa ca ramanem pe varianta de set-up “Timisoara” … si am plecat inapoi (60km) spre Calvi pentru a ne pregati de startul festiv…

Despre cursa propriu zisa si drumul de intoarcere in episodul urmator… :)

Comments are closed.